Steering wheel

Paradigma programării orientate pe obiect

Ca multe alte paradigme, programarea orientată pe obiecte, OOP, s-a născut din necesitatea manevrării complexității. Ideea principală este de a împărți întregul sistem în piese cât mai mici, izolate una de cealaltă. Dacă aceste piese mici pot ascunde cât mai multe detalii de implementare, vor deveni ușor de folosit.

O analogie a modului de funcționare al unui automobil poate ajuta înțelegerea principiului mai ușor.

Când conduci o mașină, operezi o intefață: direcția, ambreiajul, accelerația, frâna. Necesarul de cunoștințe de a manevra mașina este limitat de interfață. Această interfață în esență ascunde toate sistemele complexe care fac mașina să funcționeze, cum ar fi motorul acesteia, sistemul electronic, și multe altele. Ca șofer, nu trebuie să te îngrijorezi de acele sisteme complexe.

O idee similară este împărtășită și de OOP. Obiectul ascunde complexitatea funcționalității lui și expune o interfață limitată, ușor de utilizat. Adițional, un obiect poate ascunde anumite parți și preveni modificarea lor directă, un aspect important al OOP.

În aplicații mari și complexe, unde dezastre se pot întâmpla când accesarea directă a proprietăților este posibilă, OOP operează pe ideea că acele proprietăți vor fi ascunse și inaccesibile altor factori în afara obiectului și vor fi accesibile doar prin operații oferite de interfața publică.